Cu părere de rău, recunosc că am fost nevoit să lipsesc o perioadă dat fiind faptul că a fost o toamnă aglomerată din toate punctele de vedere, dar și pentru că procesul de lectură la Frații Karamazov a fost mai complicat decât mă așteptam.
Așadar, foarte curios am început să citesc acest roman despre care am auzit că “îți explica tot ce trebuie să știi despre viață”. Suna extrem de bine această mini prezentare, însă problema mea a aparut când pe parcursul a două luni, am reușit sa inventariez abia un sfert din primul volum… Nu știu de ce, poate se reflectă faptul că Dostoievski era pe moarte când a scris opera, cert este că lipsa de acțiune îsi face simțită prezența și face din acest roman unul greu de digerat, dar promit să-mi dau silința să-l duc la bun sfârșit.
Printre altele, fiind plecat de acasă și uitându-mi cartea (mai mult sau mai puțin intenționat) am profitat și am început în paralel GESTAPO de Sven Hassel, o carte care te duce direct pe frontul de luptă, de partea nazistă. Scrisă la persoana I, cititorul are parte de ororile războiului. Se creează o imagine foarte vie a unor elemente care sunt mai apropiate de moarte decât de viață care se îmbină perfect cu umorul (uneori macabru), ceea ce face cititorul să îndrăgească personajele încă de la primele pagini.
Sven nu încearcă să refacă imaginea soldatului nazist, ci chiar din contră vrea să facă cititorul să nu-și dorească niciodată participarea într-un război.
Pe mine m-a convins! atât să-i aprofundez toate cărțile cât și să nu-mi doresc să iau parte la o asemenea atrocitate, în care mor doar oamenii nevinovați.
PS: dacă sunteți în pană de idei pentru Moș, recomand colecția lui Sven Hassel pentru orice bărbat care citește.
Cărțile de pe noptieră 
Așa e Dostoievski în fiecare carte a sa. Eu am început Adolescentul acum 2 săptămâni și am citit vreo alte patru cărți între timp. Scriitorii rusi, în general, nu scriu genul ăla de cărți pe care sa nu mai vrei sa le lași din mână. Din contra :))
Oricum… orice ai citi, lecturi plăcute sa ai. 😀
LikeLiked by 1 person
Există și aici anumite excepții, spre exemplu Jucătorul de Dostoievski sau însemnarile unui tanar medic de Bulgakov pot spune că le-am devorat repejor, cu mențiunea că sunt relativ scurte. Dar în rest cam ai dreptate, multe din operele rușilor reușesc să-ți crească pofta de a citi și altceva pe langă :)) Si eu am citit 4 cărți de cand am început Frații Karamazov :))
Mulțumesc frumos, la fel îți doresc și ție! 😀
LikeLiked by 1 person