f-m-dostoievski__insemnari-din-subterana-130

O carte ideala pentru aceasta perioada,o carte grea, care iti induce o stare de depresie,si care te face sa urasti personajul principal pentru neputinta sa,pentru felul sau anti-eroic prin care isi traieste zilele. O carte atat de bine scrisa incat te va marca!

Am ajuns la concluzia ca Dostoievski si cartile lui sunt deosebite,diferite,si tin cu tot dinadinsul sa le citesc pe toate.

PREZENTARE

Condus de credinta ca „omului ii place sa-si cintareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cintareste”, povestitorul fara nume al Insemnarilor din subterana este un mizantrop care traieste singur in Sankt-Petersburg, in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Viata lui este o lupta fara sfirsit cu sentimentul tot mai acut de instrainare fata de semeni. In insemnarile sale, el se revolta impotriva tuturor conceptiilor si valorilor societatii, opunindu-se stiintei si rationalismului absolut adoptate de contemporani. Insa atunci cind incearca sa-si puna in aplicare principiile si sa-si exercite libertatea absoluta de constiinta in care crede in viata de zi cu zi, rezultatele sint dureroase, ceea ce ii sporeste alienarea si dispretul de sine.

Inasemnari din subterana, este unul din romanele scurte ale autorului, si este scrisa sub forma unui jurnal. Personajul este un om simplu si destul de plat in aparenta,dar extrem de complex si plin de contradictii in realitate. Sunt prezentate momente josnice si situatii umilitoare,scrisa cu atata sinceritate,reflectand filozofic asupra lucrurilor,acestea regasindu-se in acest jurnal deoarece  „scrisul conferă o anumită sobrietate, mai multă luciditate în judecata propriilor fapte, mai mult stil.”

FRAGMENT

” Veţi fi crezînd, poate, domnilor, că vreau să vă fac să rîdeţi? Şi în privinţa asta aţi greşit. Nu sînt cîtuşi de puţin un om vesel cum vi se pare sau cum vi s-ar putea părea; de altfel, dacă, iritaţi fiind de această vorbărie (şi simt de-acum că sînteţi iritaţi), v-ar trece prin cap să mă întrebaţi: cine sînt eu? – vă voi răspunde: sînt un asesor de colegiu . Am muncit ca să am ce mînca (dar numai pentru asta) şi cînd, anul trecut, prin testament, una dintre rudele mele îndepărtate mi-a lăsat şase mii de ruble, m-am retras de îndată de la serviciu şi m-am instalat în ungherul meu. Şi mai înainte am locuit în acest ungher, dar acum m-am statornicit în acest ungher. Camera mea e urîtă, infectă, la marginea oraşului. Drept servitoare am o ţărancă bătrînă, rea de proastă ce-i, care, pe deasupra, mai şi duhneşte întotdeauna groaznic. Mi se pare că, la Petersburg, clima începe să-mi dăuneze şi că, numai cu mijloacele mele neînsemnate, viaţa va fi prea scumpă aici pentru mine. Asta o ştiu şi eu, o ştiu mai bine decît aceşti sfătuitori experimentaţi şi prea înţelepţi, care dau din cap plini de importanţă. Dar rămîn la Petersburg; nu plec din Petersburg! Şi nu plec pentru că… Eh! De fapt, e cu desăvîrşire totuna dacă plec sau nu.

De altminteri: despre ce poate vorbi un om cumsecade cu cea mai mare plăcere?
Răspuns: despre el însuşi.
Ei, atunci şi eu voi vorbi despre mine. 

Desi nu este una din operele mari ale lui Dostoievski, Insemnari din subterana este cu siguranta o carte care trebuie citita, garantez ca este ceva diferit fata de tot ce a-ti citit pana acum si o recomand ca si o lectura personala,nicidecum ca pentru un cadou de Craciun.Merita sa se regaseasca pe noptiera fiecaruia!

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s