Oscar-si-Tanti-Roz

Această poveste este despre Oscar, care la doar 10 ani urmeaza să moară, pentru că forma lui de leucemie nu a răspuns la tratament, el ajunge sa-si petreaca viața într-un spital francez.Deoarece foarte mult timp nimeni nu vorbește cu el despre boala lui sau ceea ce este probabil să se întâmple, se simte izolat, singur, și mizerabil. El o întâlnește pe Granny Rose, o infirmiera foarte în vârstă “tanti roz”, cu care lui ii place sa vorbeasca. El crede ca Granny Rose este singurul adult care-l mai înțelege. Oscar nu crede în Dumnezeu până într-o zi, când  “tanti roz” l-a convins cu succes sa scrie scrisori lui Dumnezeu și sa-i spuna despre gândurile, grijile și temerile lui. Am fost un pic ingrijorat, la un moment dat că aducerea lui Dumnezeu în carte ar putea transforma povestea într-un fel de a predica-exercițiu, dar nu este vorba de asa ceva. În loc ni se da introspecție în viața unui  băiat supărat și confuz, furios care incearca sa se complaca de situația sa și Schmitt ne transpune incredibil de bine în gândurile și emoțiile pe care băiatul le traieste.

Conștient de faptul că va muri, el incepe sa traiasca viata pe repede înainte, și te duce intr-o cursa incredibil de emoționanta. Ce mi-a placut cel mai mult la această carte este onestitatea și farmecul spiritual. Finalul cu adevărat atinge punctul sensibil și ne arată cum Dumnezeu lucreaza pe cai misterioase. Nu ma intelegeti gresit aici, nu este o carte despre religie, dar e mai mult despre modul în care privim viața și moartea.

“Viaţa e un dar buclucaş. La început ai tendinţa să-l supraestimezi crezând că viaţa pe care ai primito este veşnică. Apoi, dimpotrivă, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nţelegi nimic din ea şi pe care uneori ţi-ar veni s-o arunci de să nu se vadă. Abia către sfârşit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci să-l meriţi. La cei o sută de ani ai mei pot spune că ştiu despre ce vorbesc. Cu cât îmbătrâneşti mai mult, cu atâta se cade să ai bunul gust de a aprecia viaţa. Trebuie să devii rafinat, artist. La douăzeci de ani, orice cretin ştie să se bucure de viaţă, dar la o sută, când nici măcar să te mişti nu mai eşti în stare, trebuie să ştii să-ţi pui inteligenţa la lucru”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s